Metode de predare-învatare interactiva in grup – Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității

METODE DE REZOLVARE DE PROBLEME PRIN STIMULAREA CREATIVITĂŢII

  1. Metoda predării/învăţării reciproce (Reciprocal teaching – Palinscar).
  2. Metoda Jigsaw (Mozaicul).
  3. Citirea cuprinzătoare.
  4. Cascada (Cascade).
  5. STAD (Student Teams Achievement Division).
  6. Metoda invăţării pe grupe mici.
  7. TGT (Teams/Games/Tournaments).
  8. Metoda turnirurilor intre echipe.
  9. Metoda schimbării perechii (Share-Pair Circles).
  10. Metoda piramidei.

METODE DE REZOLVARE DE PROBLEME PRIN STIMULAREA CREATIVITĂŢII

  1. Brainstorming.
  2. Starbursting (Explozia stelară).
  3. Metoda Pălăriilor ganditoare (Thinking hats – Edward de Bono).
  4. Caruselul.
  5. Multi-voting.
  6. Masa rotundă(Cercul lui Robin).
  7. Interviul de grup.
  8. Studiul de caz.
  9. Incidentul critic.
  10. Phillips 6/6.
  11. Tehnica 6/3/5.Controversa creativă.

Metoda predării / învăţării reciproce

  • Elevii trăiesc bucuria de a fi ei înşişi profesori şi de a explica colegilor rezolvarea unei probleme. 
  • Scopul metodei este de a asigura cooperarea în înţelegerea lecţiilor şi îi implică pe elevi în propria lor educaţie.
  • Demersul metodologic constă în faptul că elevii sunt împărţiţi PE GRUPE DE CÂTE 4, în care fiecare are un rol bine definit: 
  1. Un elev care face un scurt rezumat al textului citit;
  2. Un elev care pune întrebări clarificatoare (unde se petrece acţiunea, de ce personajul a reacţionat aşa, ce sentimente îl stăpâneau pe…, ce înseamnă…);
  3. Un elev care trebuie să aibă o viziune de ansamblu şi să încerce să răspundă întrebărilor grupului;
  4. Un elev care va prezicăe – îşi va imagina, în colaborare însă cu ceilalţi care va fi cursul evenimentelor.

Metoda Frisco

Metoda Frisco a fost concepută să folosească două procedee:

1. Aplicarea listei de control(check list).

2. Brainstorming-ul regizat (staget  brainstorming).

Lista de control reprezintă un chestionar alcătuit dintr-o succesiune de întrebări care să permită formularea unor concluzii clare şi care lămureşte conţinutul problemei propuse spre rezolvare.

Chestionarul (lista de control) trebuie să respecte o serie de condiţii:

– să conţină întrebări simple, fără echivoc , formulate clar, fără a lăsa loc interpretărilor ;  

– întrebările să fie ordonate după o scară psihologică;

– să solicite un număr mic de informaţii;

– să ceară informaţiile pe care elevii le pot da;

– să presupună răspunsuri simple de tipul : da/nu.

Cum aplică profesorul METODA FRISCO ?

Profesorul împarte clasa în două echipe: prima echipă, numită şi echipa de investigaţie (investigation team), este alcătuită din zece-cincisprezece elevi; a doua echipă, echipa de concluzionare (inference team ), are în componenţă cinci-şase membri;  profesorul aplică lista de control membrilor echipei de investigaţie;

De ex: Pentru Limba română, elevii formulează răspunsuri scrise; echipa de concluzionare identifică problemele, le comentează critic şi propune rezolvări obişnuite, clasice; profesorul distribuie membrilor echipei de concluzionare roluri care definesc anumite structuri psihologice: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul:                

a) Conservatorul apreciază meritul soluţiilor vechi, le punctează neajunsurile şi se pronunţă pentru menţinerea lor fără a exclude eventualele îmbunătăţiri;                

b) Exuberantul emite idei originale, imposibil de aplicat în practică, asigurând prin aceasta o atmosferă imaginativ-creativă;       

c) Pesimistul este cenzorul care neagă oportunitatea oricărei îmbunătăţiri a soluţiilor originale.

d) Optimistul critică poziţia pesimistului şi susţine, în mod realist, soluţiile propuse de exuberant. 

La sfârşitul discuţiilor, profesorul sistematizează ideile şi îi invită pe elevi să formuleze concluziile necesare.

Profesorul realizează evaluarea pe baza răspunsurilor la chestionar şi a ideilor exprimate de participanţi.

Metoda CIORCHINELUI

În realizarea sensului: o dată cu citirea textului , elevii pot trece informaţiile întrun ciorchine (ce descoperă pe rând în text: loc, timp, personaje, informaţii, mesaje, idei etc.) despre care ar dori lămuriri sau ar vrea să discute etc.

În reflecţie:

• ideile principale din text;

• sistematizarea şi sintetizarea cunoştinţelor din lecţie care vor deveni un suport mult mai uşor de reţinut pentru lecţie;

• consolidarea semnelor de punctuaţie, grupurilor de litere întâlnite în lecţie;

• gruparea mesajelor, concluziilor, soluţiilor, convingerilor, părerilor.

Ciorchinele este o metodă de brainstorming neliniară, care se poate aplica în etapa de evocare sau reflecţie, în realizarea sensului şi evaluare. 

În evocare:

• se poate utiliza un ciorchine înaintea scrierii unei compuneri (planul);

• se pot verifica toate cunoştinţele elevilor, bazându-ne pe experienţa lor de viaţă sau pe alte surse de informaţii decât cele de la şcoală în legătură cu tema ce urmează a fi lucrată (evaluare anterioară);

• se pot verifica cunoştinţele acumulate în cadrul altor ateliere şi din experienţa de viaţă personală;

• în verificarea semnelor de punctuaţie şi a ortogramelor etc.

• dezbaterea şi scrierea unui ciorchine pentru a demonstra înţelegerea titlului unei lecţii; • când facem evaluarea unei unităţi de învăţare, elevii pot trece într-un ciorchine toate informaţiile, urmând apoi compararea şi dezbaterea lor între grupe.

TEHNICA LOTUS (FLOARE DE NUFĂR) – APLICAȚIE PRACTICĂ

1. Profesorul anunţă tema centrală.

2. Elevii au câteva minute de gândire în mod individual, după care se va proceda la completarea orală a celor 8 idei secundare ale temei centrale, pe baza dialogului şi consensului desfăşurat între elevi şi profesor. Ideile secundare se trec în diagramă.

3. Colectivul se împarte apoi în 8 grupe de câte 3, 4 sau 5 elevi fiecare, în funcţie de numărul de elevi din clasă. Acolo unde un grup este deficitar din punct de vedere al numărului de elevi, cadrul didactic va participa ca membru al acelui grup.

4. Ideile secundare devin teme centrale pentru fiecare din cele 8 grupuri constituite. Astfel, fiecare grup lucrează independent, la dezvoltarea uneia dintre ele, exerciţiu creator la care participă toţi membrii grupului. De exemplu: – grupul A are de găsit 8 idei pentru tema A; – grupul B are de găsit 8 idei pentru tema B, etc.

5. Prezentarea în faţa colectivului a rezultatelor fiecărui grup în parte. Completarea diagramei pe baza ideilor expuse de fiecare grup şi a discuţiilor purtate între membrii grupurilor în scopul clarificării şi corectării.

6. Evaluarea muncii colaborative în grup, aprecierea participării şi folosirea rezultatelor obţinute în activităţile următoare. 

METODA – MOZAICUL

Presupune următoarele etape:

1. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de cunoaştere.

2.Prezentarea succintă a subiectului tratat.

3.Explicarea sarcinii care constă în înţelegerea întregii unităţi de cunoaştere.

4.Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma un grup.

5.Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înţeles colegilor din grupul lor original.

6.Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite celorlalţi membrii.

7.Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare orală cu toată clasa.

Metoda CUBUL

Presupune următoarele etape:

1. Realizarea unui cub pe ale cărui feţe sunt scrise cuvintele: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.

2. Anunţarea temei.

3. Împărţirea clasei în 6 grupe, fiecare dintre ele examinând o temă de pe feţele cubului.

Descrie: culorile, formele, mărimile etc.

Compară: ce este asemănător, ce este diferit.

Analizează: spune din ce este făcut.

Asociază: la ce te îndeamnă să te gândeşti?

Aplică: la ce poate fi folosită?

Argumentează: pro sau contra şi enumeră o serie de motive care vin în sprijinul afirmaţiei tale.

4. Redactarea finală şi împărtăşirea ei celorlalte grupe.

5.  Afişarea formei finale pe tablă.

METODA: EXPLOZIA STELARĂ- STARBURSTING

  • (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda) este o metodă nouă de dezvoltare a creativităţii, similară brainstormingului.
  • Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cu întrebări, la fel ca o la explozie stelară.
  • Cum se procedează: Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?.
  • Lista de întrebări iniţiale poate genera altele neaşteptate care, posibil, solicită o şi mai mare concentrare pentru a răspunde la ele.
  • Scopul metodei este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte.
  • Este o modalitate de stimulare a creativităţii individuale şi de grup. Organizată în grup, explozia stelară facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, aşa cum brainstormingul dezvoltă construcţia de idei pe idei.
  • Etapele metodei: Propunerea unei probleme; Organizarea colectivul în grupuri preferenţiale; Munca în echipă pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări şi cât mai diverse; Comunicarea rezultatelor muncii de grup; Evidenţierea celor mai interesante întrebări şi aprecierea muncii în cooperare.

METODA: CONTROVERSA CREATIVĂ

Este o metodă bazată pe interpretare de roluri interschimbabile de susţinere pro şi contra a argumentelor pe o temă dată.

„Iniţiată de David şi Roger Johnson (1982), controversa creativă presupune divizarea colectivului în microgrupuri care să conţină fiecare câte patru persoane.

În fiecare microgrup doi dintre participanţi trebuie să susţină cu fermitate o poziţie într-un caz controversat, în timp ce ceilalţi doi vor susţine poziţia diametral opusă.

Participanții se documentează în prealabil asupra temei aflate în discuţie.”

Webografie