Educația
Ce este educaţia?
- Ansamblul de măsuri aplicate în mod conştient şi sistematic, prin care se urmăreşte dezvoltarea potenţialului biopsihic al omului şi formarea unui tip de personalitate solicitat de condiţiile prezente şi de perspectiva societăţii.
- Caracteristici ale educaţiei:
- Demers aplicabil numai la specia umană;
- Sistem de acţiuni preponderent deliberate;
- Se desfăşoară la nivelul unor instituţii de profil;
- Se realizează în perspectiva unui anumit ideal de personalitate umană;
- Se prelungeşte pe întregul parcurs al vieţii unui individ.
Indicatori de calitate ai educaţiei
- Este centrată pe beneficiari;
- Este orientată spre performanţe, valori adăugate şi create;
- Respectă autonomia individuală;
- Se realizează prin dialog social;
- Se bazează pe inovaţie, diversificare, creativitate;
- Abordează procesul educaţional în sens unitar;
- Are ca obiectiv învăţarea permanentă.
,,Învăţareaeste definită ca achiziţii de cunoştinţe, deprinderi, obişnuinţe şi valori formate prin experienţă, experimentare, reflecţie, şi/sau studiu şi instruire.“ (Vrăsmaş E., Preda V.)
- „Învățarea prin cooperare are loc atunci când elevii lucrează împreună, uneori în perechi, alteori în grupuri mici, pentru realizarea unui obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme, producerea/crearea unor idei și soluții noi într-o situație dată“. (Dumitru I., 2000)
- Cei care au formulat şi susţinut această teorie şi practicile de învăţare echivalente sunt Kurt Lewin (1890-1947), Morton Deutsch şi fraţii David şi Roger Johnson.
- Învăţareaprincooperareeste o strategie de instruire structurată şi sistematizată a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună urmând ca fiecare membru al grupului să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribuie la creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului. (Johnson R., Johnson D., Holubec E., 1994)
Educaţia adulţilor
În analiza procesului educaţional trebuie examinat rolul audienţei. Indiferent dacă instruirea este pentru o singură persoană sau pentru câteva sute de persoane, pentru a învăţa o nouă procedură, educatorul trebuie să acumuleze cât mai multe informaţii despre cum învaţă adulţii, cum pot fi ajutaţi în procesul de învăţare şi cum pot fi eliminate blocajele în învăţare.
| PEDAGOGIE (sala de curs, mediu formal) | ANDRAGOGIE (adult, informal) | |
| Rolul celui care învaţă | ·Urmează instrucţiunile dependent; ·Receptare pasivă; primeşte informaţii; ·Are o responsabilitate redusă faţă de procesul de învăţare. | ·Oferă idei pe baza experienţei; ·Interdependent; ·Participare activă; ·Responsabil pentru procesul de învăţare. |
| Motivaţia pentru învăţare | ·Externă: forţe speciale (tradiţie, familie, religie). Elevul nu percepe un beneficiu imediat. | ·Internă; ·Cel ce învaţă vede o aplicare imediată. |
| Alegerea conţinutului | ·Controlată de profesor; ·Elevul are o posibilitate de alegere scăzută. | ·Centrată pe problemele din viaţă sau de la locul de muncă al celui care învaţă. |
| Punctul central al metodei | ·Acumularea de informaţii, fapte. | ·Împărtăşirea şi construirea pe baza experienţei şi cunoştinţelor anterioare. |
Presupuneri în legătura cu învăţarea la adulţi:
- Un adult trebuie să fie răspunzător de ceea ce învaţă. Informaţiile „servite cu linguriţa”, motivaţia extrinsecă şi pedepsele nu vor duce la învăţare.
- Unul din scopurile învăţării la adulţi este de a învăţa cum să înveţe – în special învăţând din experienţe directe, personale.
- Pentru a învăţa cum să înveţe, pe parcursul experienţei de învăţare, adulţii trebuie să se implice într-un proces de autoevaluare şi, de asemenea, ei trebuie să hotărască modul în care îşi vor atinge obiectivele legate de învăţare.
- Învăţarea apare când comunicarea între persoane este clară, deschisă.
- Un climat informal favorizează învăţare.
- Un grad înalt al participării şi al interacţiunii în cadrul seminarului stimulează învăţarea.
- Învăţarea poate fi stimulată prin diferite metode şi materiale.
- Gradul de învăţare creşte când sunt folosite resursele tuturor celor prezenţi, nu numai cele ale formatorilor.
- Gradul de învăţare este mai mare când aşteptările sunt clare şi cunoscute de către toţi participanţii supuşi procesului de învăţare.
Diferenţe între învăţarea adulţilor şi învăţarea copiilor:
- Adulţii au mai multă experienţă. Au mai multe exemple şi termene pentru comparaţiile pe care le pot face, pe măsură ce învaţă. Un educator trebuie să dea posibilitatea adulţilor de a împărtăşi grupului experienţa lor, pe subiecte relevante pentru topica sesiunii de instruire.
- Adulţii sunt gata să înveţe. Copiii rar văd valoarea învăţăturii primite, în afara cazului în care este o abilitate pe care vor s-o dobândească, cum ar fi mersul pe bicicletă. Din această cauză, o mare parte din treaba educatorului este să-i menţină interesaţi. În afara cazului în care cursul este privit ca o ameninţare asupra participantului (excepţia de la regulă), adulţii sunt dornici să înveţe şi de aceea aşteaptă ca profesorul să-i înveţe bine.
- Adulţii vor instruire imediată. Copiii tind să simtă că ceea ce sunt învăţaţi, este ceva ce le-ar putea fi de folos la un moment dat în viitorul îndepărtat. Adulţii, pe de altă parte, vor ca informaţia să le fie prezentată într-un asemenea mod încât să o poată folosi imediat.
- Adulţii vor ca instruirea să fie practică. De cele mai multe ori au cereri comune: Săriţi peste poveşti…, Treceţi la lucrurile concrete.
Ciclul învăţării experienţiale:
