Concluzii și recomandări

  • Sistemul educațional ar trebui structurat astfel încât, nu doar să îi înzestreze pe tineri cu tehnici culturale de bază, ci să îi și învețe pe aceștia să reacționeze în mod autonom la cerințele în schimbare, pentru a face din învățarea pe tot parcursul vieții o componentă a carierei individuale;
  • Crearea unui sistem dual în funcție de nevoile întreprinderilor, ale pieței forței de muncă și ale tinerilor, iar organizarea și funcționarea sa să se bazeze pe o amplă implicare a întreprinderilor. Orientarea mai puternică a învățământului profesional în funcție de nevoile pieței forței de muncă;
  • Orientarea și informarea profesională efectuate la timp ar putea să ajute la recunoașterea propriilor talente și competențe și să furnizeze, în plus, informații despre evoluțiile de pe piața forței de muncă.
  • Combaterea abandonului școlar timpuriu prin inițierea unor programe prin intermediul cărora tinerii care riscă să iasă din sistem să beneficiaze de consiliere și asistență individuală la căutarea unui loc de muncă sau de de formare profesională.
  • Dezvoltarea unor programe de educație și formare pentru adulți care să răspundă unei mari varietăți de nevoi exprimate de cursanți, de întreprinderi și la nivelul societății. Acestea trebuie să asigure accesul facil și echitabil la oportunitățile de învățare, în special celor care au părăsit educația sau formarea inițială fără un nivel minim de competențe necesare mediului economic și social actual.
  • Calificări și măsuri de formare (profesională): lipsa de experiență profesională este un motiv important pentru care companiile ezită să angajeze tineri. Instruirea pur teoretică fără cerința unei aplicări practice a cunoștințelor dobândite se dovedește din ce în ce mai mult un obstacol pentru accesul pe piața forței de muncă.
  • Încurajarea colaborărilor public-privat. Este de subliniat importanța formării și evaluării competențelor generale cerute pe piața muncii (cum ar fi cele de comunicare și de rezolvare a problemelor), care să prevină situaţiile în care cunoştinţele şi abilitățile viitorilor angajați ar putea deveni învechite sau ieşite din uz.
  • Sprijinirea tinerilor cu nevoi speciale sau cu dificultăți de învățare prin consiliere și însoțire personală în timpul primelor luni la noul loc de muncă, concomitent cu oferirea de stimulente pentru întreprinderi.
  • Formarea antreprenorială în vederea sprijinirii creșterii și creării de întreprinderi de către tineri.
  • Dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și competențelor tinerilor prin învățarea non-formală și informală – care pot juca un rol important în îmbunătățirea capacității de inserție profesională și a mobilității, precum și în sporirea motivației pentru învățare pe tot parcursul vieții.
  • Legislație a muncii care să reglementeze și să încurajeze noile forme de muncă. Constatăm apariția timidă a unor forme noi de ocupare a forţei de muncă, diferite în mai multe privinţe de formele tradiţionale standard. Unele dintre acestea transformă relaţia dintre angajator şi angajat, modifică organizarea muncii şi tiparele de muncă, sporesc flexibilitatea pentru angajatori sau angajaţi sau pentru ambele părţi.

Webografie