Deficitul forței de muncă

Identificarea deficitului forţei de muncă

Majoritatea statelor membre percep migraţia ca un element important al unei strategii ample de gestionare a deficitului forţei de muncă. În acest sens, identificarea şi definirea deficitelor de pe piaţa muncii, reprezintă o practică des întâlnită în majoritatea statelor membre UE.
Modalitatea în care este definit deficitul forţei de muncă diferă la nivelul statelor membre, unele dintre acestea se axează pe anumite sectoare de activitate sau ocupaţii/grupuri profesionale, pe tipuri de calificări sau competenţe, modalităţi de angajare, durata sau nivelul deficitului.
Pentru a măsura deficitul forţei de muncă, statele membre UE folosesc diferite metodologii, care pot fi utilizate împreună sau independent: — Unele state membre calculează numărul posturilor vacante care rămân neocupate după o perioadă de înregistrare oficială la Serviciul public de ocupare a forţei de muncă. — Majoritatea statelor membre realizează anchete la nivelul angajatorilor cu privire la nevoile de recrutare, prin intermediul unor interviuri telefonice sau chestionare, folosind metode de eşantionare diferite. — Analiza sectoarelor de activitate este realizată la scară largă, deşi în majoritatea ţărilor informaţiile colectate nu servesc scopului de a determina nevoile de migraţie. — dintre statele membre realizează analize estimative pentru a anticipa nevoile migraţiei de forţă de muncă. — De asemenea, într-un număr semnificativ de state membre se realizează studii calitative.

În urma identificării deficitului, majoritatea statelor membre elaborează liste cu ocupaţii ce au deficit de forţă de muncă.
Frecvenţa cu care aceste liste sunt actualizate variază de la trei luni la trei ani.
Listele ocupaţiilor cu deficit de forţă de muncă iau în considerare atât aspecte legate de cerere, cât şi de ofertă.
Astfel de liste sunt elaborate în douăzeci şi unu de state membre UE.
O serie de părţi interesate pot fi implicate în elaborarea acestor liste, inclusiv parteneri sociali, diferite ministere, agenţii de stat şi alte organizaţii multi-partite, experţi în domeniul muncii sau migraţiei.
În majoritatea ţărilor, consultarea părţilor interesate reprezintă o etapă importantă a procesului de formulare şi/sau ajustare a politicii privind migraţia Exemple de bune practici din state membre UE şi România muncii.
În multe dintre statele membre, au fost implementate structuri oficiale consultative în acest scop (AT, BE, CZ, EL, FI, FR, HU, IE, IT, LU, MT, NL), în timp ce în alte ţări implicarea părţilor interesate este punctuală (CY, HR, PL, LT, SK).

Propuneri de soluţii şi măsuri la nivel macroeconomic

În România, piaţa muncii a suferit impactul dublu al unei liberalizări neînsoţite de reforme şi politici active care să asigure funcţionalitatea legii cererii şi ofertei la nivelul acestei pieţe, precum şi al dezindustrializării şi restructurării economiei, la care s-a adăugat liberalizarea circulaţiei forţei muncă în spaţiul comunitar după aderarea la UE, în condiţiile unei divergenţe semnificative în privinţa preţului muncii, care au determinat, în ansamblu, emigrarea unui număr mare de români, estimat la 3-4 milioane persoane, majoritatea în vârstă de muncă. Acest fenomen a fost amplificat, în cazul României, de o serie de factori, atât de natură economică, între care accentuarea discrepanţelor de dezvoltare în profil teritorial rural-urban şi la nivel regional-local, precum şi deteriorarea sistemului de educaţie şi de asigurare a sănătăţii, cât şi de natură socială, între care, adâncirea inegalităţilor, sărăciei şi excluziunii sociale.
Acest exod de proporţii al populaţiei, diminuează semnificativ potenţialul prezent şi de perspectivă al capitalului uman şi creează deficite de forţă de muncă din ce în ce mai dificil de acoperit.

Deficitul de forță de muncă

Deficitul de forță de muncă reprezintă un motiv major de preocupare pentru decidenți, acesta putând conduce la dezechilibre macroeconomice și financiare pe seama pierderii de producție potențială și a unei utilizări suboptimale a forței de muncă disponibile, precum și la efecte adverse la nivel micro și mezoeconomic, afectând mediul de afaceri și perspectivele de dezvoltare ale companiilor, inclusiv de ordin social.
Existența și persistența unor deficite cantitative și calitative de forță de muncă în România par de necontestat astăzi, dar riscul apariției unor astfel de dezechilibre a fost semnalat cu mult timp în urmă.
Deficitul cantitativ de forță de muncă este generat de factori ce țin de:

declinul populației în vârstă de muncă (spor natural în scădere și emigrare),
scăderi ale ratei de activitate (inactivitatea grupurilor marginale,
pensionarea timpurie și perimarea competențelor lucrătorilor în vârstă, alte grupuri cu risc de inactivitate),
creșteri ale cererii agregate a forței de muncă (majorarea cererii de bunuri și servicii, creșterea cererii pe seama îmbătrânirii populației, modificarea gusturilor și preferințelor), dar și discrepanțele regionale

În ceea ce privește deficitul calitativ, între factorii decisivi care îl generează figurează:

deficitul de calificări (pe fondul schimbărilor tehnologice, al schimbărilor la nivel sectorial și profesional, al rigidității recrutării, al creșterii cererii de înlocuire și al opțiunilor educaționale „greșite” ale tinerilor),
discrepanța între preferințele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și condițiile locurilor de muncă oferite (din perspectiva condițiilor de muncă, a statutului social al locului de muncă), precum și
deficitul informațional.
Analiza statistică privind tranziția de la școală la viața activă în România pune în evidență neconcordanțe cantitative și calitative în privința structurii ocupaționale și teritoriale și a cerințelor actuale și de perspectivă ale pieței muncii, precum și a datelor și informațiilor privind locurile vacante, respectiv de la INS, instituțiile publice abilitate din domeniu (ANOFM), serviciile de recrutare ale companiilor și/sau agențiilor specializate private.

Deficit calitativ – o mai bună comunicare şi corelare cerere – ofertă

Măsurarea deficitului forţei de muncă şi definirea listei de ocupaţii cu deficit de forţă de muncă
Context
În România nu se măsoară deficitul forţei de muncă şi nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupaţiilor ce înregistrează deficit de forţă de muncă, lipsa datelor relevante şi a unui proces standardizat, fiind factorii principali. În acest sens, implementarea unui proces standardizat şi recurent de măsurare a deficitului forţei de muncă ar contribui la crearea unei imagini clare a nevoilor existente şi la elaborarea unor măsuri specifice pentru aceste tipuri de nevoi, venind în întâmpinarea nevoii de informare a angajatorilor, a persoanelor care sunt în căutarea unui loc de muncă, cât şi a factorilor de decizie politică
Obiectiv:
Construirea unei imagini complete şi actualizate asupra cererii şi ofertei forţei de muncă la nivel naţional, cât şi prognoze privind evoluţia acestora, care să permită oferirea de informaţii relevante decidenţilor şi partenerilor sociali, precum şi fundamentarea şi implementarea unor politici specifice.

Descriere:
— Definirea listei de ocupaţii ce au deficit de forţă de muncă prin analiza posturilor vacante neocupate, anchete şi sondaje la nivelul angajatorilor, analiza sectoarelor de activitate şi analize în profil teritorial.
— Elaborarea recurentă a listei ocupaţiilor cu deficit de forţă de muncă şi implicarea părţilor interesate (ex. parteneri sociali, ministere, agenţii de stat şi alte organizaţii şi experţi în domeniul muncii) în construirea acesteia.
— Colectarea de informaţii cu privire la competenţele solicitate de piaţa muncii, a datelor privind fluxul educaţional şi schimbările demografice şi ulterior analiza acestor date în vederea identificării unor tendinţe şi elaborarea de prognoze de potenţial deficit. Concluzii, propuneri şi recomandări |
— Ulterior, informaţiile colectate din aceste analize şi prognoze recomandăm să stea la baza definirii politicilor de migrare şi a politicilor active de ocupare a forţei de muncă.
Beneficiari
Şomeri şi persoane care îşi caută un loc de muncă Mediul de afaceri
Responsabil
Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale Ministerul Educaţiei Naţionale ANOFM
Impact
Imagine cuprinzătoare şi actualizată în timp real a dimensiunii şi structurii cererii şi ofertei forţei de muncă. Prognoze cu privire la nevoile viitoare de competenţe care să stea la baza sistemului educaţional şi de formare profesională a adulţilor.
Termen: mediu

Webografie