Piața muncii din România
Piața muncii din România- evoluții generale
- La nivelul pieţei muncii din România, în viziunea Comisiei Europene şi FMI, provocările şi riscurile aferente sunt induse de tendinţele demografice nefavorabile (îmbătrânirea populaţiei), continuarea fenomenului emigrării, slaba performanţă a sistemului educaţional, distorsiunile create de munca nedeclarată, maniera discreţionară de majorare a salariului minim, creşterea costului unitar al mâinii de lucru reducerea competitivităţii exporturilor, barierele administrative ridicate şi dificultăţile de intrare pe piaţa muncii a persoanelor din categoria grupurilor vulnerabile, impactul scăzut al politicilor active, implicarea limitată a partenerilor sociali. În acest context, pe termen mediu şi scurt, mediul de afaceri din România se poate aştepta la evoluţii mai defavorabile în privinţa creşterii economice şi a altor indicatori macroeconomici, de natură a afecta şi piaţa muncii, cu impact asupra veniturilor, respectiv profitabilităţii companiilor şi funcţionalităţii sistemului bancar, inclusiv ca urmare a efectelor, deocamdată dificil de întrevăzut, ca extindere şi severitate a potenţialului advers, a aplicării prevederilor OUG nr. 114/decembrie 2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Trendul descendent din ultimele trei decenii al populaţiei României şi evoluţiile prognozate pentru următorii 40 de ani sunt contrare tendinţelor generale de creştere a populaţiei pe ansamblul UE . În condiţiile menţinerii actualelor tendinţe, rata de înlocuire a ieşirilor în categoria populaţiei în vârstă de muncă prin intrări noi înregistrează tendinţă de scădere accentuată pe termen mediu şi lung. În anul 2017, România se regăsea în grupul de 5 state membre din UE care înregistrau simultan atât spor natural, cât şi sold migrator negativ, împreună cu Bulgaria, Croaţia, Lituania şi Letonia. În toate celelalte state membre soldul migrator este unul pozitiv, compensând în cazul a 18 dintre acestea reducerile populaţiei generate de declinul accentuat al ratelor de natalitate.
- De asemenea, părăsirea timpurie a sistemului de învățământ a afectat competitivitatea forței de muncă din România. Setul detaliat de previziuni Cedefop prognozează evoluția și structura forței de muncă din România pe baza unei metodologii complexe (Cedefop, 2012). Modelul fundamentează nivelurile de ocupare pe gen și vârstă, nivelul activității economice și, cererea de locuri de muncă, pornind de la previziunile demografice exogene realizate de Eurostat (Cedefop, 2012). Ratele de activitate, nivelul salariilor și al ajutoarelor sociale sunt utilizate în modelarea forței de muncă (oferta) și activității economice (Cedefop, 2012).
- Cererea de muncă, sau crearea de locuri de muncă este modelată in 2 componente:
- 1) cerere de locuri de muncă nou create și
- 2) cerere de înlocuire, detaliate la nivel de ocupație si instruire.
- Prognozele sunt realizate pentru perioada 2015-2030, cu excepția celor referitoare la cererea de muncă, exprimate ca valoare cumulată pentru perioada 2013-2025 datorită fluctuațiilor semnificative existente la nivel anual (Cedefop, 2018).
Evoluția previzionată a forței de muncă, România, 2013-2030
- Conform ultimelor prognoze Cedefop (2018), dimensiunea forței de muncă este în continuă scădere, de la 8.8 milioane in 2020 la 8.2 milioane în 2030. Această scădere ușoară, de 6% este acompaniată de o scădere de doar 4% din forța de muncă în vârstă de 15-30 de ani.
- Dintre aceștia, evoluțiile cele mai semnificative se observă pentru forța de muncă în vârstă 30-34 de ani, care scade cu 28%, și grupa de vârstă 25-29 de ani, care înregistrează un declin constant, materializat într-o scădere de 13%, în perioada 2018-2030.
- În contrast, observăm o stabilitate a efectivelor forței de muncă pentru vârstele 15-19 și 20-24 pentru întreaga perioadă de previziune. La nivel anual, observăm o ușoară creștere a forței de muncă în grupa de vârstă 20-24 de ani în perioada 2026-2030, care compensează declinul înregistrat la nivelul grupei de vârstă 25-29 de ani.
- Evoluțiile prezentare prezintă inconsistențe sesizabile față de alte previziuni Cedefop (Cedefop 2015), care indicau o creștere ușoară a ocupării, discrepanțele fiind datorate modului diferit de raportare. Astfel, forța de muncă este prognozată ca număr de persoane (folosind criteriul rezidențial), iar ocuparea este prognozată ca număr de locuri de muncă folosind anchetele întreprinderilor, o persoană putând deține mai multe locuri de muncă.
Configuraţia actuală a pieţei muncii
Demersul nostru analitic privind configuraţia pieţei muncii din România este structurat pornind de la anumite repere, sintetizate în cele de mai jos:
- Resursele umane ale unei ţări reprezintă o componentă strategică pentru creşterea şi dezvoltarea economică. În acest context, abordarea problematicii dezvoltării durabile nu are sens dacă nu are ca element central cel puţin menţinerea dimensiunii populaţiei.
- Complexitatea problematicii pieţei muncii implică participarea activă a tuturor actorilor relevanţi, autorităţi, organizaţii patronale şi sindicale, instituţii de învăţământ şi formare profesională etc., nu numai în procesul de consultare la promovarea unor iniţiative de politică publică, ci şi prin iniţiative proprii, inclusiv parteneriate pentru soluţionarea unor probleme specifice.
- Un diagnostic complex, cantitativ şi calitativ al resurselor umane depinde decisiv de accesul la informaţii cât mai actuale şi cu un grad ridicat de detaliere, viteza de răspuns pe piaţa muncii, în multe situaţii, fiind mult diferită de cea specifică celorlalte pieţe.
- În spatele unor valori medii ale unor indicatori ce asigură un anumit confort privind dimensiunea unor probleme la nivel naţional, în multe cazuri se ascund importante discrepanţe teritoriale, pe grupe de vârstă etc. |
- În contextul fundamentării oricărei strategii de dezvoltare pe termen scurt, mediu sau lung, primele întrebări pe care trebuie să ni le punem şi la care este necesar să ştim cu o cât mai mare acurateţe şi răspunsul sunt: cu cine vom implementa această strategie, mai exact pe ce resurse umane, competenţe, calificări ne bazăm şi cui se adresează această strategie, respectiv care va fi configuraţia resurselor umane la momentul implementării respectivei strategii şi în faza post-implementare.
Evoluția previzionată a ratelor de activitate, România, 2013-2030
- La nivelul ratelor de activitate, calculate ca raport între forța de muncă și populația în vârstă de muncă, se observă faptul că acestea cresc ușor pentru toate grupele de vârstă. Deși faptul este îmbucurător, dacă luăm în considerare previziunile privind scăderea populației, considerăm necesară reiterarea faptului că evoluția forței de muncă este supusă unor limitări severe datorate declinului demografic.
- La nivelul tinerilor observăm fenomenul unor creșteri ușoare, constante a ratelor de activitate, de la 12.8% la 14.9% pentru grupa de vârstă 15-19, de la 49% la 54.9% pentru grupa de vârstă 20- 24, de la 81.5% la 83.7% pentru grupa de vârstă 25-29 și de la 83.3% la 84.6% pentru grupa de vârstă 30-34 în perioada 2018-2030, pe fondul unei scăderi ușoare a ratei de activitate totale de la 54.2% la 53.3% pentru aceeași perioadă. Acest fapt relevă un atașament stabil, în creștere, al tinerilor, relativ la piața muncii, cu efecte benefice asupra economiei naționale.
Evoluția ocupării la nivel de ramuri principale de activitate în România- sursa Cedefop 2018
Principalele sectoare economice 2016-2030
La nivelul principalelor sectoare economice, cele mai mari creșteri ale ocupării vor fi în sectoarele servicii profesionale, sănătate și asistență socială, precum și educație.
Cele mai multe locuri de muncă noi vor fi pentru muncitori în agricultură și pentru specialiști cu ocupații intelectuale și științifice, în domeniul social și legal. Deși cererea totală pentru persoane cu calificare redusă va fi cea mai mică, totuși aceasta va reprezenta 25% din totalul locurilor de muncă noi – a treia cea mai ridicată pondere din UE.
Creșterea relativă a ocupării în România se prognozează a se situa, în perioada 2016-2030, la un nivel de 2.78%, mult mai mică în comparație cu UE (6.16%).
Evoluția ocupării la nivel de grupe ocupaționale majore, România, mii persoane și indici de evoluție (%)- Cedefop (2018)
| Grupe de Ocupații | 2018 | 2020 | 2025 | 2030 | 20-25 | 20-30 | 18-30 |
| Total | 8 712 | 8 766 | 8 868 | 8 949 | 1% | 2% | 3% |
| 0 Armată | 75 | 74 | 69 | 64 | -6% | -14% | -16% |
| 1 Manageri și directori | 199 | 199 | 198 | 195 | -1% | -2% | -2% |
| 2 Specialiști | 1 372 | 1 427 | 1 563 | 1 718 | 10% | 20% | 25% |
| 3 Tehnicieni și personal tehnic | 576 | 591 | 629 | 668 | 6% | 13% | 16% |
| 4 Funcționari | 405 | 410 | 427 | 447 | 4% | 9% | 11% |
| 5 Servicii și vînzări | 1 144 | 1 173 | 1 255 | 1 339 | 7% | 14% | 17% |
| 6 Muncitori calificați în agricultură si piscicultură | 1 762 | 1 717 | 1 589 | 1 442 | -7% | -16% | -18% |
| 7 Muncitori artizanali | 1 268 | 1 231 | 1 113 | 989 | -10% | -20% | -22% |
| 8 Operatori și asamblori industriali | 938 | 945 | 973 | 1 003 | 3% | 6% | 7% |
| 9 Ocupații primare | 973 | 998 | 1 051 | 1 085 | 5% | 9% | 12% |
La nivel de grupe ocupaționale majore se constată o evoluție a ocupării mai echilibrată decât cea pe sectoare de activitate, fapt explicabil prin diversitatea mai mare și caracterul transsectorial a celor dintâi.
Creșterea cea mai mare o înregistrează specialiștii, grup în care predomină personalul cu studii superioare, urmați îndeaproape de tehnicieni, specialiști în vânzări și funcționari, iar muncitori artizanali și cei din agricultură și piscicultură avem cele mai importante scăderi. Deși alte previziuni indică surplusuri de forță de muncă pentru funcționari (Cedefop, 2016), previziunile detaliate ale Cedefop (2018) indică o creștere cu doar 11% a forței de muncă din aceste ocupații. Rezerve similare se pot exprima și în privința managerilor și directorilor și mai ales în cazul ocupațiilor militare, unde scăderea poate reflecta evoluții trecute legate de o realitate economică care se poate modifica în viitor.
Nu în ultimul rând trebuie observată și evoluția previzionată relativ bună a ultimelor două grupe, asociate cu niveluri de școlarizare reduse. Acestea ar putea oferi oportunități pentru tinerii provenind din medii defavorizate, sau cei care în urma unor perioade de inactivitate își caută serviciu.
Oferta de muncă în ocupațiile cu cele mai mari efective previzionate, România, 2013- 2025, mii persoane
| Ocupații (ISCO 08) | Cerere de expansiune | Cerere de înlocuire | Total ofertă de locuri de muncă |
| 35. Tehnicieni IT și comunicații | – 9 | 11 | 1 |
| 94. Asistenți industria alimentară | 2 | 2 | 4 |
| 62. Muncitori calificați în agricultură, silvicultură și vânătoare | – 3 | 8 | 4 |
| 95. Vânzători stradali | 3 | 3 | 5 |
| 71. Muncitori în construcții | – 94 | 101 | 7 |
| 14. Manageri în retail și turism | – 11 | 17 | 7 |
| 53. Ingrijire personală | 55 | 49 | 104 |
| 41. Funcționari (nespecializați și lucru la calculator) | 40 | 65 | 105 |
| 54. Servicii de pază și protecție | 50 | 68 | 118 |
| 24. Profesioniști | 65 | 56 | 121 |
| 82. Asamblori | 82 | 41 | 124 |
| 52. Lucrători în vânzări | 37 | 106 | 143 |
| 34. Tehnicieni asimilati profesiilor juridice, sociale si culturale | 114 | 43 | 157 |
| 21. Profesioniști din domeniul știintei | – 11 | 168 | 158 |
| 23. Cadre didactice | 51 | 121 | 172 |
| 83. Șoferi si operatori industriali | 9 | 182 | 191 |
| 51. Servicii personale | 81 | 122 | 203 |
| 22. Personal sanitar | 136 | 78 | 214 |
| 26. Profesioniști in domeniul cultural, juridic și social | 153 | 99 | 252 |
| 92. Muncitori agricultură, silvicultură și piscicultură | 121 | 401 | 522 |
| 61. Muncitori agricoli calificați | – 364 | 1 479 | 1 116 |
Oferta de locuri de muncă pe niveluri de educație, România, 2013-2025, mii persoane
Sursa: CEDEFOP 2018.
| Nivel de educație | Cerere de expansiune | Cerere de înlocuire | Total ofertă de locuri de muncă |
| Scăzut | 386 | 1 449 | 1 836 |
| Mediu | – 1 385 | 1 838 | 453 |
| Înalt | 1 241 | 846 | 2 087 |
| Total | 242 | 4 134 | 4 376 |
- Tendința observată la nivelul efectivelor populației ocupate se regăsește și în cazul ofertei de locuri de muncă, observând-se substituția între locurile de muncă necesitând un nivel înalt de educație și cele de nivel mediu. Notabil este faptul că pentru primele cererea de expansiune depășește cu mult cererea de înlocuire, compensând declinul pentru locurile de muncă necesitând educație de nivel mediu.
- Analiza prognozelor detaliate Cedefop (2018) evidențiază schimbările structurale la nivel de ocupații, sectoare de activitate și nivel de educație. Concluziile rezultate le considerăm utile în evidențierea ariilor în care pot apărea deficite de forță de muncă, cele în care pot apărea surplusuri de muncă și, nu în ultimul rând, a celor în care decalajele ar putea dispărea în orizontul de prognoză.
În ceea ce privește oferta, se așteaptă ca populația totală
să-și continue scăderea cu aproximativ 10% în următorii 20 de ani
Sursa: Organizația Națiunilor Unite –
Prognozele populației bazate pe Perspectivele Populației Mondiale: Revizuirea din 2017
În consecință, rata de dependență față de sistemul de pensii va crește la 96,9% până în 2050
Rapoartele anuale de monitorizare și evaluare a implementării Strategiei naționale pentru ocuparea forței de muncă 2014-2020 au evidențiat următoarele:
- Îmbunătățirea situației de pe piața muncii, reducerea ratelor șomajului și ușoare îmbunătățiri ale ratelor de ocupare, da care continuă însă să rămână sub țintele stabilite;
- Accesul la piața muncii este în continuare dificil pentru grupurile vulnerabile și pentru tineri, iar calitatea și accesibilitatea formării profesionale, a uceniciilor și a învățării pe tot parcursul vieții rămân sub nivelul așteptat;
- În ciuda investițiilor în competențe și formare în sectoarele cu o înaltă valoare adăugată, persistă provocările legate de oferta de competențe;
- Deși provocările privind piața muncii din România sunt corect adresate prin intermediul direcțiilor specifice de acțiune, măsurile dedicate sunt pe de o parte fragmentate de diversitatea problemelor cu care se confruntă grupurile vulnerabile, iar pe de altă parte de o abordare mai puțin echilibrată și corelată a măsurilor finanțate anual pentru diferitele direcții de acțiune;
- Necesitatea consolidării dialogului social și a colaborării interinstituționale pentru adoptarea și implementarea politicilor și măsurilor cu impact pentru piața muncii