Concluzii
- La nivel european direcțiile majore de politică în domeniile educație și formare, tineret, ocuparea forței de muncă (prin inovație, productivitate, competitivitate) au fost promovate și orientate prin Comunicări ale Comisiei Europene și Recomandări ale Consiliului Europei. Principalele documente de politici europene care vizează problematica competențelor își găsesc corespondența la nivelul României prin legi, strategii, documente de politici sectoriale, inițiative specifice care au urmărit dezvoltarea unor cadre unitare de abordare a competenţelor. De asemenea, prevederile şi reglementările europene au fost valorificate în stabilirea direcţiilor de intervenţie prin programe la nivel naţional, în special POCU.
- Documentele-cadru europene și naționale promovează în mod explicit opțiunea pentru competențe ca referențiale în demersurile de educație și formare, atât la nivel general, pentru dezvoltarea personală din perspectiva învățării de-a lungul întregii vieți, cât și în scopul facilitării inserției pe piața muncii și al adaptării la solicitările locului de muncă. Documentele europene pun accent pe abordarea complexă, integrată și funcțională a competențelor, ca rezultate ale învățării ce includ cunoștințe, abilități, atitudini. Se remarcă preocuparea politicilor europene și naționale pentru dezvoltarea competenţelor de nivel superior, dar şi pentru sprijinirea dezvoltării competenţelor de bază, pentru toţi.
- În ceea ce privește politicile de promovare a competențelor-cheie, a competențelor pentru viață, se accentuează rolul competențelor transversale, cu aplicabilitate largă în societatea actuală și în lumea profesiilor (competențele digitale, competențele antreprenoriale), în relație directă cu dezvoltările epistemologice, sociale și cu lumea muncii. De asemenea, se pune accent pe măsurile de asigurare a accesului lărgit la contextele de dezvoltare a competențelor.
- Astfel, o parte dintre documentele europene promovează măsuri specifice de sprijin pentru dezvoltarea competenţelor la nivelul grupurilor dezavantajate (adulți cu nivel scăzut de calificare, persoane care au părăsit timpuriu sistemele de educație și formare, migranţi refugiaţi, persoanele aflate în situații de dezavantaj socio-economic și cultural etc.).
- La nivel național, strategiile sectoriale din domeniul educației și formării, dar și cele de la nivel general abordează problematica competenţelor la nivel general şi cu referiri specifice pentru grupuri ţintă defavorizate (ex. copii şi tineri aflaţi în risc de părăsire timpurie a şcolii, provenind din mediu rural, şomeri, persoane aflate în risc de excluziune socială sau de sărăcie etc.). Competențele care sunt cele mai vizate de documentele de politică națională sunt: transversale (digitale / TIC, de a învăța să înveți, antreprenoriale), profesionale specifice și de alfabetizare funcțională, respectiv științifică – care să asigure dezvoltarea personală şi participarea activă la viaţa socială, civică, profesională. Direcţiile de acţiune propuse urmăresc asigurarea accesului de oportunități egale la contexte de educație şi formare a competenţelor
- Pentru grupuri vulnerabile / în risc de sărăcie se urmărește stimularea unor competențe profesionale de bază, a alfabetizării funcționale și a unora precum competențe digitale, de a învăța să înveți și / sau de sensibilizare și exprimare culturală.
- În ceea ce privește politicile de promovare a competențelor profesionale solicitate la locul de muncă, un rol important este atribuit învățământului profesional și tehnic și uceniciei, atât pentru dezvoltarea competențelor profesionale necesare locului de muncă, cât și pentru dezvoltarea de competențe transversale, care să susțină dezvoltarea personală, inserția socială și flexibilitatea profesională.
- Totuși, în ciuda faptului că învățarea la locul de muncă este recunoscută ca o modalitate de a asigura relevanța competențelor în raport cu piața muncii, numărul programelor bazate pe învățare la locul de muncă rămâne insuficient în statele membre.
- La nivel național, principalele măsuri adoptate se referă la dezvoltarea învățământului dual și a uceniciei la locul de muncă. De asemenea, documentele de politică europeană și națională pun accent pe implementarea unor instrumente şi acţiuni care promovează colaborarea dintre diferiţi actori cu roluri, responsabilităţi şi interese în domeniul competenţelor: decidenţi, instituţii de învăţământ, parteneri sociali, angajatori, societatea civilă.
La nivel național, politicile aferente stimulării / creșterii competitivității economiei naționale au în vedere dezvoltarea unor competențe profesionale înalte și a competențelor manageriale, digitale și antreprenoriale, dezvoltarea de parteneriate publicprivat, stimularea aplicării rezultatelor cercetării-dezvoltării în procesele economice / de producție; susținerea specializării inteligente; dezvoltarea unor organizaţii de cercetare performante. Un alt element relevant privind modul în care politicile europene își regăsesc corespondența în context național este dezvoltarea Cadrului național al calificărilor în acord cu Cadrul european al calificărilor, fapt ce sprijină formarea competențelor, contribuind la sporirii vizibilității și comparabilității acestora.
În ceea ce privește politicile centrate pe promovarea competențelor la nivelul tinerilor, documentele naționale valorifică viziunea europeană și urmăresc dezvoltarea competențelor tinerilor prin educație formală, non-formală și cultură, fiind vizați cu precădere elevii și studenții, tinerii care au părăsit timpuriu școala, tinerii cu calificări scăzute, precum și tinerii NEET.
Astfel, în general, politicile europene care urmăresc dezvoltarea competențelor cheie și transversale, a competențelor profesionale, la nivelul învățământului superior și în rândul tinerilor își găsesc corespondența în documentele naționale, fiind promovate competențele ca referențiale în procesele de educație și formare, atât competențele de nivel înalt, cât şi competenţele de bază, pentru toţi, în vederea sprijinirii incluziunii și participării sociale a indivizilor, a bunei funcționări a pieței muncii și competitivității economiei.